mâine e din nou un azi

(și n-am mai iubit nimic)

a rămas același program de marți

când port tocuri înalte

și mă uit la ally mcbeal

e mai mult o nevoie din aia

de a-mi târî visele prin zgârie norii americani

să stau lungită o zi întreagă pe masa de la etajul 27

doza zilnică de rock ce arde

ca o vodkă

se scurge de pe jaluzele pe tastatură

și atunci ENTER-ul dă din cap

și toate fișierele fug dintr-o parte într-alta a

biroului

mărgelele mele roșii în poala timpului

îți spun că nu mai vreau

nici culori nici pene nici crenguțe în păr

mă dor tălpile de atâtea vise

nu mai pot nici măcar să țin verile noastre în brațe

lipește-mi câte o frunză de fiecare parte a sufletului

și închide-mă așa timidă in ierbar

acolo vreau să simt din nou că mi-e sete

acolo vreau păpădii

și buburuze și dimineți sărate

și tricouri largi și poze alb negru

acolo vreau să omor secunde și ani

acolo vreau folk si vamă

acolo vreau să învăț din nou să sărut.